24 fun

Zilele trecute am fost la o conferinţă la Cărtureşti. Căutând pe la ceaiuri, am dat cu ochii de un album al cântăreţei de jazz Madeleine Peyroux. Mai vechi, din 2006, dar bun pentru momente de desfătare intelectuală – carte, ceai şi Half The Perfect World alături de tine.
I’m All Right pentru toţi cei care mă stresează cu întrebări, în fiecare zi, cât de bine sunt, ce am, cum am, de ce am sau nu am, pentru că Everybody is Talking despre my Blue Alert. Tot ce se poate ca starea mea să fie de la The Summer Wind care e pe cale să urmeze şi să îmi măture toate gândurile legate de The Heart Of Saturday Night care îmi amintea Once in a While de Smile.
E un album plin de trăiri, care transmite mult, pe care l-am tot dat pe repeat la discuţii interminabile, cu prietenii, despre conţinutul vieţii. Savurez încă fiecare notă şi fiecare vers din acest album, dar am intenţii foarte serioase în ceea ce îl priveşte pe ultimul – Bare Bones, proaspăt ieşit din fabrica de sunete.