Într-o zi, săptămâna asta, o prietenă, cuprinsă de somnolenţa dimineţii şi-a uitat cheile într-un taxi. Să fi văzut supărare mare pe capul şi pe sufletul ei, cum se gândea că o să umble de la o confecţionare de chei la alta, mai asta îi lipsea la cât de ocupată se dovedea în ultimul timp. Ce mai, nicio speranţă nu se întrezărea la orizont, dar ce să vezi şi să nu crezi. A doua zi, dis de dimineaţă, ne vedem în staţia de taxi din care ne pornisem la drum cu o zi înainte şi auzim că ne strigă careva. Când ne uităm mai bine, era băiatul care ne dusese în ziua fatidică la job şi care ne întreba dacă nu cumva noi suntem cele care ne-am pierdut nişte chei. Eu am rămas destul de uimită pentru că nu mă aşteptam să mai fie oameni cărora le pasă de neplăcerile altora. Amica mea se gândea că e posibil să fi uitat cheile în taxi, dar nu era convinsă, aşa că erau ca şi odată pierdute, niciodată recuperate.
Şi totuşi există şi minuni, sau sta nu e decât o secvenţă din “am întâlnit şi oameni norocoşi”.
25/09/2009
Cine zice că nu e posibil?
17/09/2009
Fără net, eu nu mă mai joc
„şi de alţii ar fi mai rău”
Pe bloguri circulă lepşele. Conform DEX-ului, o leapşă este un joc şi se manifestă printr-o lovitură dată cuiva cu palma. Dacă îmi mai amintesc eu bine, cineva trebuie să lovească palma altcuiva, iar lovitul trebuie să ghicească cine a fost nemernicul. Complicat de explicat şi nu pierdem timpul cu asta pentru că leapşa de pe bloguri e altfel decât leapşa reală.
Aşadar, pe internet se desfăşoară după cum urmează: cineva scrie despre o idee sau pune nişte întrebări şi apoi le paseaza altcuiva punând un link spre blogul “pălmuitului” astfel încât respectivul să se sesizeze şi să preia subiectul la el pe blog. Trebuie să spună de la cine a primit-o şi la rândul lui sa o dea altcuiva.
Una dintre întrebările transformate în leapsă pe bloguri este: “Ce s-ar întâmpla dacă ar crăpa internetul pentru totdeauna?” Ei, ce să se întample? Ar râmâne o mulţime de oameni făra job, alţii s-ar sinucide pentru că nu mai pot socializa, şi mai mulţi probabil că s-ar simţi pierduţi fiind nevoiţi să trăiască din nou într-o lume primitivă guvernată de televizor. Informaţiile n-ar mai circula aşa repede, ziarele ar câştiga din nou popularitate, politicienii n-ar mai avea cum să spele creiere fără blogurile lor, muzica ar putea să aducă din nou bani artiştilor din vânzarea albumelor, cinemacity ar avea sălile mai pline şi poate s-ar mai deschide şi alte cinematografe. Cum ar mai putea elevii trece clasa daca referatele n-ar mai fi la o aruncătură de click? Comunicarea se va duce pe apa sâmbetei: nu tu mess, nu tu mail – ehee, veşti bune pentru Poşta Română. Companiile de telefonie mobilă şi fixă vor creşte tarifele că lumea va vorbi din nou la telefon – ah, ce vremuri… telefoane nocturne pe sub plapumă între îndrăgostiţii privaţi de posibilitatea de a sharui inimioare şi alte gif-uri sclipicioase şi siropoase.
Deci, fără net, viaţa n-ar mai merita trăită. Dar poate aşa ar mai pune unii mâna pe o carte.
12/09/2009
Cine esti tu, oare?
Povesteam azi cu o prietenă despre cum anul acesta rândurile celor cu probleme la mansardă s-au îngroşat. Cu 40%. Mă gândeam că înclinaţiile către astfel de reacţii psihice vin din plictiseală sau din grija excesivă vizavi de face celălalt sau mai rău, genele îşi fac din când în când de cap – cum se lasă astenia, iată vine nebunia. Sau atacul de panică. Citeam despre acesta că te poate lua prin surprindere. Aşa, out of nowhere, de la stres, de la faptul că decepţiile sunt la ordinea zilei. Degeaba încerci un exerciţiu de imaginaţie,degeaba plonjezi în lumea lui cum ar fi dacă ar fi, că nu cred că poţi simţi la fel ca cel direct implicat. O groază de temeri se năpustesc asupra ta, destule minusuri la kilograme, întuneric, stare de nervozitate de jur împrejur. Şi când te gândeşti că toţi îţi spun că sunt alături de tine, dar nu fac altceva decât să te complice. Tre’ să fie groaznic să te pui în pat unul şi să te trezeşti ca fiind altul. Să simţi că nu te mai recunoşti şi că nu mai cunoşti, că nu mai ai chef nici de tine, ce să mai vorbim de ce anume se aude în stânga şi-n dreapta, în sus sau în jos, în muzică sau în tăcere…