Recunosc că am văzut prima dată filmul, film care m-a făcut foarte curios să citesc şi cartea. Ştiam că este în pregătire la editura Univers şi o aşteptam cu interes, atât datorită filmului cât şi a reacţiilor pe care le-a iscat. Am primit cartea, am citit-o şi vă anunţ că filmul este mult, mult mai digerabil şi mai puţin înfricoşător decât cele aproximativ 370 de pagini ale acestei cărţi care povesteşte despre terifianta viaţă dusă în preajma crimei organizate din sudul Italiei. (more…)
de Răzvan Gâscă
Am luat această carte cu gândul la întrebările puse în copilărie părinţilor şi bunicilor privitoare la începutul relaţiei lor. Mai exact care pe care a agăţat şi cum. Nu îmi mai aduc aminte răspunsurile lor, dar citind această carte m-a încercat din nou întrebarea şi nu am să ezit să o pun din nou cum ajung acasă. (more…)
În sfârşit a apărut Atlasul de mitocănie urbană. Campania iniţiată de Radio Guerrilla s-a concretizat la Editura ART într-un volum plin de umor atât datorită textelor savuroase cât şi desenelor excelente ce scot în evidenţă “talenturile” mitocanului prezentat. (more…)
Recunosc că, uneori, nu aleg eu cartea ci ea mă alege pe mine. Ştiu că sună destul de ciudat dar faptul că vă povestesc acum despre Păpuşa adormită a lui Jeffrey Deaver; ar trebui să fie dovada că unele cărţi au o putere nebănuită asupra unui indecis. (more…)
de Răzvan Gîscă
M-am gîndit că ar fi bine să luăm o pauză de tot ceea ce înseamnă viaţa cotidiană de adult şi să ne afundăm în fotoliul favorit, să aruncăm telecomanda, dacă nu pe geam, măcar sub pat, şi să o luăm pe urmele lui Eric, tentativă eşuată de Faust, a domnului Pratchett.
(more…)
de Răzvan Gâscă
Dacă Tarantino ar putea fi stors ca o lămâie între paginile unei cărţi, dacă toată opera lui de Sade ar putea să fie concentrată într-un plic de ceai, dacă cruzimea ce a marcat URSS-ul ar putea fi adunată într-o ceaşcă de unde să se nască o muză dementă şi sociopată atunci poate că ar putea ieşi un al doilea Sorokin şi încă o carte Inimile celor patru. (more…)
Aseară mi-am amintit de o carte pe care am citit-o acum 2 ani. Am citit-o şi recitit-o pentru că aşa a trebuit. Pentru lucrarea de licenţă. N-am avut niciun motiv să-mi amintesc de ea pentru că nici dimineaţă nu era şi nici măcar tristeţe. Mi-am amintit de Bună dimineaţa, tristeţe a lui Françoise Sagan. (more…)
Powered by WordPress