24 fun

Povesteam azi cu o prietenă despre cum anul acesta rândurile celor cu probleme la mansardă s-au îngroşat. Cu 40%. Mă gândeam că înclinaţiile către astfel de reacţii psihice vin din plictiseală sau din grija excesivă vizavi de face celălalt sau mai rău, genele îşi fac din când în când de cap – cum se lasă astenia, iată vine nebunia. Sau atacul de panică. Citeam despre acesta că te poate lua prin surprindere. Aşa, out of nowhere, de la stres, de la faptul că decepţiile sunt la ordinea zilei. Degeaba încerci un exerciţiu de imaginaţie,degeaba plonjezi în lumea lui cum ar fi dacă ar fi, că nu cred că poţi simţi la fel ca cel direct implicat. O groază de temeri se năpustesc asupra ta, destule minusuri la kilograme, întuneric, stare de nervozitate de jur împrejur. Şi când te gândeşti că toţi îţi spun că sunt alături de tine, dar nu fac altceva decât să te complice. Tre’ să fie groaznic să te pui în pat unul şi să te trezeşti ca fiind altul. Să simţi că nu te mai recunoşti şi că nu mai cunoşti, că nu mai ai chef nici de tine, ce să mai vorbim de ce anume se aude în stânga şi-n dreapta, în sus sau în jos, în muzică sau în tăcere…