Mişcare, imagine, muzică. Mişcare care a reuşit să ajungă la suflet. Să te facă să trăieşti ceea ce ei au trăit de la un moment la altul, de la o muzică la alta.
Doi dintre ei (Ana Pepine şi Paul Cimpoieru = Compania de teatru Passe-partout Dan Puric) au reuşit să transmită foarte frumos stările unei poveşti de dragoste celor înfriguraţi şi de la frigul de afară şi de la sala Filarmonicii nu prea încălzită.
Doi dintre noi – secvenţe expresive, senzuale, ce odată descoperite, vrei să le păstrezi acolo, undeva şi să le dai cândva mai departe, să le împărtăşeşti să ţi se împărtăşească.
Am fost, ne-a plăcut, mult, mai mergem şi data viitoare şi cu trupa după noi.
Am fost si eu la acest spectacol de o exceptionala valoare culturala si mi-a placut mult! Cred ca a placut publicului pentru ca e un “gen” de arta dramatica pe care publicul abea acum incepe sa o guste si… se pare ca place! Exprima realitatea vietii cotidiene pe care o traim cu totii. Articolul e, pe cat de scurt, pe atat de curpinzator si reusit!
Comment by Raul Bastean — 24/02/2009 @ 10:11 am