Dacă te plimbi când în sus şi când în jos, prin centru, eşti luat cu asalt nu numai de către cei care strâng cu sârg semnături pro sau contra paşapoartelor biometrice (nu am stat să-i ascult, căci eram veşnic în grabă, deci dacă aveţi cunoştinţă despre ce anume se iscăleşte, informaţi-mă!) ci şi de vestitorii primăverii – comercianţii de mărţişoare.
Nu zic că nu e frumos să ai de unde alege,doar că foarte puţine sunt cele care merită alese.
Trăim într-o perioadă în care „decernarea” de mărţişoare şi-a pierdut simbolistica. Dăm mărţişorul şi dacă vrem şi dacă nu, şi dacă avem chef şi dacă nu, de parcă am fi obligaţi, de parcă am fi înscrişi într-un maraton al bunul simţ.
Mărţişorul nu mai e ceea ce a fost. Nu mai reprezintă întru totul victoria Primăverii în faţa Iernii, a simplităţii în faţa pomposului, ci un război între kitsch (inele, prosoape, cercei, ghivece cu plante artificiale) şi frumos.
Şi eu care îmi doream un marţişor ecuson… faţă zâmbăreaţă adică… sau un mărţişor domnişoară văcuţă… Vazând însă care e situaţia cred că va trebui să ma mulţumesc doar cu un … şiret.
Comment by Piticul bucalat — 06/03/2009 @ 10:00 am
Sper ca frumosul va iesii invingator in acest coontext!
de kitsch-uri suntem plictisiti cu totii,nu !?
Comment by Raul Bastean — 10/03/2009 @ 7:31 pm