de Lucian Mircu
Odată ce ai dat lovitura în industria filmului, te poţi rătăci uşor”, zicea Danny Boyle după succesul lui Trainspotting.
12 ani mai tîrziu, regizorul repetă figura cu Slumdog Millionaire, socotit de Wall Street Journal drept „prima capodoperă a lumii globalizate”.
Hai să vedem de ce a luat patru Globuri de Aur: A. Te distrează/distrage (nici nu simţi cum trec două ore). Are energie cît să alimenteze Ferentariul cu curent. B. Nu conţine vedete, ceea ce e refreshing. C. Coloana sonoră: dinamită. D. Povestea simplă e remixată deştept prin planuri intercalate care te poartă prin suburbii sărmane, conflicte religioase, delincvenţă juvenilă şi idilă cu parfum de Bollywood.
Jamal (Dev Patel), un tânăr crescut în bidonvilul din Mumbay ajunge la concursul Vrei să fii miliardar deşi abia ştie să citească (cam ca la noi cînd a ajuns Vanghelie primar). Fiecare moment important din viaţa sa conţine cheia la întrebările lui Virgil-Ianţu-varianta-hindi.
Dacă cerem părerea publicului, Slumdog Millionaire va face vreo câţiva miliardari.
Dacă sunaţi un prieten, respectiv pe mine, aş avea nişte comentarii vizavi de film. A. logica personajelor e încălcată de dragul happy-end-ului. B. Jamal răspunde din noroc la unele întrebări, conform tezei „că aşa vrea destinul”. Mai realist ar fi fost să facă fifty-fifty şi să rămână doar cu fata, nu şi cu banii. C. E considerat un Charles Dickens modern; mai degrabă un „Alchimistul” siropos. D. Danny Boyle trişează: ştie cum să îţi fure ochii. Aleg varianta D. O dramă distractivă.
Sa nu uitam nici de Oscar. Mi-a placut si ca la sfarsit nu s-au putut abtine si au facut un dans a la’ Salman Khan
Comment by Bitavk — 04/08/2009 @ 9:25 pm