Dacă azi ar fi fost 1 aprilie şi mi-ar fi zis cineva că naţionala României a pierdut meciul cu cea a Austriei aş fi zis HAHAHA, ce păcăleală bună! Şi dacă ar mai fi adăugat că bad Pitzi refuză să îşi dea demisia după eşecurile în lanţ ale echipei aş fi continuat să HAHAHA, ce păcăleală bună!
Nu pot să zic că sunt extrem de pasionată de sportul rege, dar îmi amintesc că acum câţiva ani, la un Campionat Mondial, trăiam intens fiecare gol şi ţipam ca o descreierată la fiecare ratare a celor din joc.
Dar se pare că acum jocul s-a transformat în joacă. Joaca antrenorului de-a fotbalul, joaca celor antrenaţi de-a echipa, pase păsuite, construcţii de faze (la concurenţă cu aceea construcţie a lui Manole), secătuite de elan şi putinţă creatoare, gafe, gafe, gafe şi goooooooooooooooooooool!, bucurie netrăită aşa cum trebuie, strangulată de toooooooooooooooooooooor!
Totală lipsă de inspiraţie pe câmpul de joc, indiferent că vorbim despre plaiuri mioritice sau despre cele din deplasare. De unde pînă unde atâta eşec, de unde până unde atâta afecţiune din partea lui Piţurcă pentru o selecţionată în agonie, care ar putea fi sursa încăpăţânării cu care acesta ţine de postura penibilă în care se află, lăsăm specialiştii în astre să se pronunţe sau pe cei în pariuri.
Cota e mare pentru prezicerea viitorului naţionalei noastre de fotbal. Deci?