de Luigi Popescu

umor casnic
Mama anunţă în fiecare zi că e bolnavă şi că va muri, tata,     alcoolic, vomită deasupra veceului, mătuşile, fete mari, oftează în faţa fotografiei unui actor american, unchiul îşi relatează ultima cucerire, bunicul priveşte blazat şi spune „Ia mai terminaţi cu prostiile”.

Bora Cosic, copilul, se uită la toate astea cu mirare şi ni le povesteşte într-o compunere liberă cu titlul Rolul familiei mele în revoluţia mondială. În familia Cosic toate lucrurile sînt la locul lor: borcanele cu dulceaţă învelite în fulare pe pian, un ciob de sticlă în oala cu lapte ca să nu dea în foc, mama cocoţată pe pervaz lustruieşte fereastra iar documentele partizanilor sînt ascunse într-o gaură sub parchet pentru că e război şi ţara e sub ocupaţie germană.

 Apoi vin ruşii şi fiecare membru al familiei e chemat să joace un rol în revoluţia proletară. Sarcinile se distribuie după cum urmează: “ eu eram responsabil cu propaganda şi scrisul poeziilor, tata, cu combaterea alcoolismului, unchiul cu problema femeilor”.

Acum Bora se trezeşte în marea familie a tovarăşilor comunişti iar familia sa trebuie să se restrîngă într-o singură cameră din propria casă. Totuşi aceasta rezistă: o salvează simţul umorului şi nepăsarea.
Locuiţi pentru un timp în casa lui Bora Cosic citindu-i cartea. Poate nu e cea mai normală dintre familii, dar sigur e cea mai amuzantă.
Găsiţi Rolul familiei mele în revoluţia mondială pe rafturile cu noutăţi ale Librăriilor Cărtureşti.