Eu fumez. Rar. Adică atunci când ies în oraş cu oameni care fumează. Mi se face poftă când îi văd pe alţii că fumegă şi sunt una dintre acele persoane enervante care cerşeşte câte o ţigară azi, câte una săptămâna viitoare. Toţi îmi dau, că deh, ce să facă cu mine? O ţigară nu-i sărăceşte. Există momente când îmi cumpăr şi eu câte un pachet, fie pentru că mi-e ruşine să mai cer de la aceleaşi persoane, fie pentru că simt eu că voi fuma mai mult de una. Asta se întâmplă de obicei pe la chefuri, nunţi sau ieşiri mai lungi.

În urma acestor date ale problemei, m-am întrebat: sunt fumătoare sau doar o wannabe? Din moment ce fumez, oricât de puţin, eu zic că da. Mulţi însă mi-au zis că nu-s serioasă şi că o ţigară nu mă face fumătoare.

Acuma, nu pot să zic că ma frământ noaptea şi nu pot închide ochii dacă nu sunt definită din perspectiva fumatului, dar mă gandeam să vă întreb pe voi, cititori de 24fun şi 24funblog, ce ne face fumători?

Pe de altă parte, nevoia de a fuma resimţită în momentele în care nervii sunt întinşi la maxim sau când disperarea îşi întinde mrejele, plăcerea unei ţigări dimineaţa lângă cafea sau dupa o partidă de amor… sunt senzaţi prezente şi la cei ca mine, care doar rareori şi-ar aprinde o ţigară, chiar dacă n-au un partener cu care să împărtăsească fumurile.

Nu fumaţi că nu e bine.

www.tomatacuscufita.com

În sfârşit a venit Starbucks şi la Timişoara, spuse Sorina încântată şi cu gândul la multele cafele pe care le va savura de acum încolo într-un loc confortabil şi tare primitor, plin de viaţă. Aaa şi să vezi cum am să visez eu numai prăjiturele, brioşe cu ciocolată, afine, scorţişoară şi mere, ca să nu mai zic că o să-mi tot stea gândul la cum ar fi dacă aş bea cafeaua de dimineaţă dintr-o cană de la ei. Cum ar arăta ea la mine în colecţia de căni. Am fost la deschidere, am încercat, am experimentat, ne-am energizat, îndulcit, am găsit echilibrul între toate savorile cafelei, abia aştept să mai dau pe acolo. Dacă stau să mă gândesc aş putea să fac asta în drumul meu spre casă, mai ales că trec pe lângă Mall şi nu cred că mi-ar strica după job, să stau să-mi aranjez gândurile, să bat câmpii cu graţie despre joie de vivre în faţa unei specialităţi marca Starbucks.