Iniţial credeam că nu am nevoie de asemenea hârtii, cartonaşe şi alte cele, însă neavând o memorie prea bună, m-am pocăit şi eu. Dar să revenim în prezent. Acu’ am cinci AMR-uri. Toate foarte foarte foarte importante.

Ca un copil tembel, care nu stă prea bine cu matematica, număr zilele până în concendiu. Astăzi, 1 iulie, mai sunt 45 de zile. Până când voi reuşi să îmi duc maşina la spălat au mai rămas 9 zile. Până voi lua salariul vor mai trece tot 9 zile. Până când va apărea prima reclamă pe blogul meu
mai trebuie să treacă 4 zile. Pe de altă parte, mai am un AMR special. Număr zilele de când mi-am promis că voi trece blogul pe .ro.

Concluzie: AMR-urile sunt folositoare. îţi ocupă timpul şi te pun pe gânduri. Şi sunt bune şi ca status de mess. Să te întrebe lumea ce dracu tot numeri sau ce e ăla AMR. Şi în al doilea caz, poţi să îi răspunzi tipului-tipei că dacă nu ştie ce e ăla un AMR a trecut prin viaţă fie ca un copil de bani gata, fie ca un fraier, pierzând una dintre minunile vieţii.

La final, ca să vedeţi că şi 24 FUN se bucură de viaţă, în partea dreaptă, înainte de blogroll veţi găsi o chestie de tipul umătoarele evenimente. Asta ca să ştiţi cât timp va trece până la un alt eveniment mişto recomandat de 24 FUN .

http://gerhaldernst.wordpress.com/

Acum, să trecem la subiect.

 Îi ştiţi pe oamenii muc (muci la plural)? Siguuur că da, sunt acei indivizi plictisţi de viaţă, care stau după tejghele, cu un deget în nas, cu un alt deget scobindu-se între dinţi, toate acestea în timp ce discuta cu voi – contribuabilii.

 Aceşti muncitori sârguincioşi ai patriei nu au remediu. Nu sunt nici pitzi, nici coco. Sunt oamenii muc. Sindromul se transmite de la cel mai naşpa post, aka portarii de instituţii, până la secretare şi şefi.

Vorbeam de remediu. Nu e chiar atât de simplu tratamentul, oamenii muc având şerveţele din plic. E nevoie de bani, însă cum leul a rămas fără blană în faţa dolarului, nu mai putem decât să ne folosim din plin tupeul sau… arta reţinerii de bancuri.

Astăzi (12 februarie), la permise, un nenea muc – poliţist, dădea indicaţii, urlând la săracii elevi. Mai toţi s-au executat, mai puţin un puştiulica de 18 ani. A stat pe poziţie până când mucus funcţionarus l-a văzut. A mai urlat o tură la băiat, însă a regretat. Eroul a început să bolborosească la muc. Mucul nu a înţeles. Băiatul a mai bolborosit, încă o dată, nişte vorbe. Mucul nu a înţeles nici acum.

Tupeistul s-a dus glonţ la miliţian, şi de data aceasta i-a spus: “Domnule, staţi relax şi ascultaţi un banc. Un poliţist întâlneşte un copil care făcea forme din rahat, apă şi nisip. A doua zi la fel. În a treia zi se întâlneşte cu pruncul, care avea tot aceleaşi ocupaţii. După o săptămână, portarul se opreşte la minor şi îl întreabă ce tot face acolo. Puştiul răspunde: un poliţist. Individul întreabă de ce adaugă şi rahat? Răspunsul vine instantaneu: pentru că altfel ar fi vorba de un pompier”.

În acel moment, poliţistul a privit uimit către tupeist, însă nu a mai spus decât că nu a înţeles bancul. Instantaneu, câteva zeci de persoane aflate la coadă au bufnit în râs. În schimb, omul legii s-a retras cu coada între picioare, fără să mai iasă din birou.

Până la urmă, nu ne rămâne decât să spunem bancuri în aşteptarea unui funcţionar cu bun simţ, asta ca să treacă timpul mai repede, poate-poate, ar aparea un tupeist. Sau, ca să nu ne enervăm, să luăm “pachet” un 24 FUN.

http://gerhaldernst.wordpress.com/