Să revenim la oile noastre, de fapt cai putere. Atâţia câţi are agregatul personal, utilizat de distinsa hautoare aci de faţă, pentru a se deplasa elegant şi regulamentar am putea chiar spune spre casă. Asta după ce m-am înţepenit pe un loc de parcare liber .. gata să ies din maşină să plătesc amenda de 28 de lei la Telpark (da, am reuşit şi aşa ceva). Normal că hârtiuţele erau acasă. Aliniat nişte sfinţi şi alte cuvinte frumoase, dat “marşarier” şi hai spre casă.

Agregatul se pune în mişcare cu graţia cunoscută fără a deranja pe nimeni, că restul de maşini stăteau mai în spate la trecerea de pietoni. Ah, să fim totuşi plasaţi în spaţiu … discutăm despre Piaţa Bălcescu, drumul meu este pe “Porumbescu în jos” spre Brâncoveanu, cunoscută printre “băştinaşi” ca “fâşia gaza”, datorită atenţiei deosebite a autorităţilor spre propăşirea bazarelor cvasi ilegale (hai că îs ilegale complet cu toate mizeriile de acolo, dar ziceam să fiu fată bună).

Da, ziceam de parcarea părăsită în “trombă” … pornesc lejer spre viteza legală de rulat pe drum curat, cu ochii aţintiţi înainte. Vederea periferică, bat-o vina, funcţionează (cu tot cu ochelari) … observ cum un tânăr domn sare pe carosabil pe partea opusă sensului meu şi aleargă spre MINE. Adică aşa, serios. Se uitase în dreapta lui, era liber şi s-a apucat de traversat în alergare, fără a se uita că mai are un obstacol.

M-a apucat tremuriciul zău, deşi nu puteam frâna (inutil, că pietonul mă izbea oricum în uşa laterală) şi oricum pe el l-ar durea mai mult. S-a speriat şi el când a văzut că are în faţă ditai agregatul (şi murdar ca toţi porcii de la Smithfield) şi a pus o “frână” ca în filmele în care alergătorul se opreşte într-un geam invizibil. Partea plăcută a sprintului său a fost că “geamul” ăla invizibil clar nu a durut (că dară nu era real) şi frâna lui cu ABS-ul de bocanci i-a permis să se oprească la câţiva centimetri de maşina în care dorise să intre prin geam probabil.

Mutra lui mirată că a apărut dom’le maşina în mijlocul carosabilului făcea toţi banii pe care îi plătea poate şpagă la spital pentru reconfigurarea semnalmentelor (dacă avaria maşina mai puneam şi eu umărul, cotul, pumnul .. la aranjarea “faciesului”, pe lângă ce tango mas făceau fiarele în care se înfigea). Nici figura mea nu arăta prea intelectual, să o zic şi eu pe a bună. Că eram neputincioasă în faţa agresorului, pornit să îmi răpună maşinuţa.

Trecând peste comicul situaţiei (terminată cu un semn de “ai înnebunit?” din partea mea şi mutra lui şocată, revenim la vechea problemă a neatenţiei unor pietoni, când traversează. Hai să recapitulăm iarăşi câteva idei, că suntem cu toţii pietoni şi pare-se că unii uită că e viaţa lor în joc:

• în momentul în care traversezi strada te asiguri. Atent.
• dacă ai prioritate, tot te asiguri. Şoferii e beţi, proşti, nesimţiţi etc. Nu sunt perfecţi şi din nou .. e viaţa ta în joc;
• dacă nu ai o locaţie “legală” de a trece, şi mai mare atenţie;
• te uiţi să vezi ce maşini vin.
• ŞI CE MAŞINI SUNT DEJA ÎN ZONA AIA

Că poate mâine, dragă cititor FUN, te lipeşti de o maşină şi devii “agresorul” cu 2 picioare, ce intră dur într-un biet agregat condus de o damă cu ochelari spre casă. Cred că ar durea …